Oraşul sub asediul noroiului.

Este imposibil să se discute despre istoria oraşului Bacău, despre viaţa socială a urbei fără a folosi un substantiv arhiuzitat în epocă: „Birja”. Vehiculul, tras de unul sau doi cai, făcea parte din viaţa şi din vocabularul uzual al cetăţenilor. Conducătorul atelajului, vestitul birjar, era personaj pitoresc. Ştia multe secrete ale pasagerilor săi dar, nu le difuza şi ca urmare, se bucura de respectul concitadinilor. Avea şi duşmani obţinuţi fie ca urmare a refuzului justificat de a servi solicitanţii „necivilizaţi”, fie ca urmare a sentimentelor de şovinism ale locuitorilor de baştină. Marea majoritate a birjarilor proveneau din comunitatea evreiască. Birjăria era o meserie recunoscută şi respectată de comunitate, contribuind cu taxele achitate la bugetul comunal. Pentru a derula istoria birjăriei trebuie să încercăm a ne teleporta în secolul al XIX-lea. Instalăm decorul epocii folosind câteva relatări ale trăitorilor acelor vremuri. Primarul de epocă Radu Costache descria urbea pe care o păstorea în monografia sa „Bacăul de la 1850 la 1900” şi chiar dacă ne este greu, trebuie să acceptăm că:

Strada Căsăpiilor, după ploaie.

 „La 1850 nu erau decât vreo două străzi principale: Şoseaua Domnească făcută de Vodă Mihai Sturdza şi uliţa mare; apoi vreo 3-4 mahalale zise boiereşti şi negustoreşti. Şi în ce hal erau aceste drumuri! Când ploua mai cu seamă primăvara şi toamna, nu puteai merge pe ele din cauza noroiului decât cu trăsura mai mult la pas, iar cei care umblau pe jos aveau cizme cu turetci lungi. Cuvântul "botfort" (botte forte) mai pe urmă s-a popularizat... Eram în clasa a III-a primară pe la 1853 şi voiam să trec şoseaua pe la locul unde se află astăzi librăria domnului Mihai Vasiliu şi am rămas în noroi nemaiputând merge, până ce un om călare ce trecea pe acolo m-a luat pe cal, dar ciubotele mi-au rămas în glod. La unii însă era folositor glodul. Am cunoscut doi proprietari care aveau mania de a construi case... Casele din oraş erau de asemenea în proastă stare. Pe atunci nu se puteau numi clădiri decât casa lui Mortun unde e acum primăria, casa Milicescu în locul căreia s-a zidit liceul, casa Mavromati-Sion în locul căreia s-a construit palatul municipal, Şcoala Domnească care se află şi astăzi alăturea cu Şcoala de Băieţi nr.l şi alte vreo cinci sau şase case boiereşti sau negustoreşti. Restul, şi mai cu seamă uliţa mare, erau compuse din barăci mici, în pământ, cu podeţuri înaintea uşilor şi cu muşchi verde pe acoperăminte.”

Decorul nu se schimbă prea mult nici prin anii 1903-1904 dacă lecturăm pasajele scrise cu patos, şi patimă, de Nicolae Ioarga. Cartea sa de călătorii „Drumuri şi oraşe din România” nu prea îmbie la vizite prin oraşul nostru dacă citim, de exemplu, pasajul:

Chiar şi cu borduri la trotuare, noroiul domneşte şi în Centru

„Stradele din mijloc sunt alcătuite numai din pră­vălii unsuroase, din peşterile umede, puturoase în care „negustorul” sau „meşterul” aşteaptă sau lucrează: femeile dălăbăzate (moleşite n.a.) poartă în braţe copii murdari cari urlă, pe cînd alţii se scaldă, pentru a fi şi mai spurcaţi, în gunoaie şi în bălţi. Ei sînt birjarii, ei sînt hangiii şi ospătarii, ei sînt croitorii şi ciubotarii, şi rotarii, şi tot ce voiţi alta. La capătul unei artere de ghetto, plină de vuiet şi de duhneli otrăvitoare, rămîne în picioare, mai trainică decât lungi şiruri de generaţii, o biserică („Precista” n.a.) pecetluită cu pisaniile ei slavone, către care însă, puţini credincioşi se mai strecoară în zilele de slujbă.” 

Obsesia noroiului de pe stăzile oraşului a caracterizat viaţa cetăţenilor mulţi ani după consemnările primarului Costache. Memorabilă este mărturisirea unui locuitor al străzii Leca, regretatul doctor Iulius Iancu. Marcat de noroiul străzilor băcăuane care i-au marcat copilăria anilor 1920, doctorul nu a vrut să părăsească această lume fără a lăsa scrise amintirile sale. Le-a scris pe hârtie, înglobându-le în volumul  „Noi, copiii străzii Leca” publicat în anul 2003 la Tel Aviv. Ca omagiu, să recitim gândurile sale...

Zona stăzii Leca. Extras din planul inginerului N.Cucu, anul 1896

Noroiul de pe Leca

„Vă amintiţi din Agadaua de Pesah de cele zece plăgi pe care Dumnezeu le-a trimis egiptenilor? Evreilor din strada Leca, din Bacău, Dumnezeu le-a dat o plagă pe toată viaţa: noroiul. Dumnezeu le-a spus:

"Evrei, soarta v-a aşezat pe strada Leca. Noroiul vă va însoţi tot timpul cât va exista strada şi cât vor trăi acolo evrei. Va veni apoi un Nero, mai sălbatic decât ceI din Roma, şi va distruge casele voastre. Molozul îl va amesteca cu noroiul de pe stradă. Apoi, îl va arunca în apele furtunoase ale Bistriţei. În schimb, din noroi se  vor ridica oameni".

Copilul de pe Leca se năştea cu noroiul de pe stradă. Din leagăn în noroi. De mic era traversat, în braţele părinţilor, de pe un trotuar pe celălalt. In drum spre şcoală, cu geanta de pânză în spinare, închidea ochii şi intra în noroiul care-i ajungea până la glezne. Noroiul, cerul înnorat, casele scunde şi lapoviţa constituiau natura de pe Leca mai mult de jumătate din an. Căruţele şi birjele trase de cai nărăvaşi împroşcau noroiul pe zidurile caselor şi pe geamuri. La lucru, oamenii mergeau cu cizme de piele până la genunchi şi le spălau la apa fântânii sau a plimpului. Şcolarii, meseriaşii, băieţii de prăvălie foloseau galoşi aduşi din Helsingfors (Finlanda). Noroiul, format din praful gros din vară şi din apa ploilor torenţiale ale iernii sau după topirea zăpezii, rămânea în stradă până la sfârşitul lui martie. După zilele de Mărţişor, soarele devenea mai puternic şi usca încet-încet noroiul. Zi de zi omul îşi curăţa ghetele de noroi, pentru ca a doua zi să le murdărească din nou. Oameni şi noroi; noroi şi viaţă. Prezenţa noroiului atâtea luni pe an separa populaţia care trăia pe străzile asfaltate şi întreţinute de autorităţi de locuitorii străzii Leca. Colegi, prieteni, familii amânau vizitele în această perioadă pentru primăvară. Toţi se opreau la Piaţa Florescu şi de acolo priveau cu regret şi jale spre rudele aflate în strada acoperită de noroi. Dar noroiul întărea dârzenia caracterului omului de aici, om fără compromisuri, om dur, om născut să muncească şi să înfrunte furiile naturii şi nedreptăţile stăpânilor.” [8] p.27

Noroiul anilor postbelici.

sursa foto's: http://www.deferlari.ro/2013/01/.html

Strada Mare în primăvara anului 1945

 Trăsură, birjă, droşcă…
Pentru a scăpa de calvarul noroiului, locuitorii oraşului apelau la trăsuri. Primarul din acea epocă, Costache Radu, povesteşte că după desfiinţarea grădinii publice de pe malul Bistriţei, „Plimbările s-au mutat la dumbrava de lângă Călugara, o dumbravă de stejari, frumoasă şi măreaţă. Dar aici se duceau mai mult cei ce aveau trăsuri. De birje nici nu se pomenea. Cea dintâi a ieşit la 1867.”[1] p.24.

Dictionariulŭ Limbeĭ  Române, Bucuresci, 1871 p.1490

 Provocare pentru lingvişti; după căutări prin primul Dicţionar al Limbii Române proaspăt înnoite cu caracterele latine şi scrierea etimologică, realizat de A. T. Laurianŭ şi J. C. Massimŭ în 1871 ca urmare a „însărcinării date de Societatea Academica Română” tocmai înfiinţată, am descoperit existenţa substantivului „trassura” definit ca fiind ”caruttia elegante” vol.2 p.1490  dar, autorii nu cunoşteau încă termenul de „birjă”. Urma să aflu mai târziu definiţia dată de autorităţile locale birjei, şi anume, „birja = trăsură publică”.  Tot de la autorităţi, aflăm din dosarul “Planului bănesc de tacse de la birjari” [3], că la numai doi ani de la apariţia birjelor pe “stadele şi uliţile” urbei, în anul 1869, circulau 14 „trăsuri mici, cu un cal” şi 11 „trăsuri mari, cu doi cai”. Se constituise deja o breaslă a birjarilor destul de numeroasă pentru a avea influenţă în viaţa socială a Bacăului.

DJAN Bacău - f.Prim Bc - dosar 12-1869

DJAN Bacău - f.Prim Bc - dosar 12-1869

 

Circulaţia pe străzile oraşului se înteţea şi, inevitabil, se impunea introducerea unor reguli de comportare pentru căruţaşi şi birjari. La data de 21 noiembrei 1869, „locotinentul de Primar” (viceprimarul) oraşului Bacău întocmeşte un „Prescriptŭ Verbalŭ” (Proces verbal) ca urmare a constatărilor făcute în timpul „reviziilor” prin urbe. Pentru a păstra parfumul de epocă, iată conţinutul raportului, redat cu ortografia acelor ani:

„No.3189

Prescriptŭ Verbalŭ

„Anul una mie optŭ sute şaşe-deci şi nouă, luna Noembrie în două-deci şi una.

„Siguranţia publică fiind garantă prin legea Comunală şi prin legea Constituţională. Subsemnatul locotiente de Primare în mai multe-dăţi, făcînd datornicile sub revidiĭ în oraşŭ în cele mai multe răndurĭ aŭ avutŭ ocadiĭ a vide că berjariĭ întrebuinţade cele maĭ despreţuite forse în mişcările lor fie pentru interesu persoanelor fie din re voinţe amândouă acestea potŭ se întroducă vătamare saŭ şi chear ameninţarea de primejdia vieţiĭ copiilor şi copililor care studiase pe la shoalele publice întrecerea lor pe uliţe şi înparte a oamenilor nenorociţi lipsiţĭ de videre saŭ audŭ pentru ase evita dar orĭ ce nenorocire subsemnatul până la formarea regulamentul Esterieor a Comuniĭ găseşci de a me datorie a comunica prefectureĭ de urgenţe aceste în prejurărĭ şi a o ruga ca prin poliţia oraşului să facă totŭ posibilulŭ de ase pădi cu stricteţe ca absolutŭ nicĭ unŭ berjar se nu întrebuinşese repegiunea cailor prin uliţile oraşului şi ca nici sub un felŭ de pretecstŭ se fie îngăduiţĭ ase debâvi (zăbovi) pe uliţile şi stadele oraşului căcĭ grămâdinduse la unŭ locŭ nu numaĭ că întrerumpŭ comunicaţia dar apoi facŭ şi maĭ multŭ de căt răŭ că prin necurăţenia lasată de caĭ produc şi evaporaţie vâtămătoare sânătăţii orâşenilor, afişîndu-se totŭ odată această regulă spre cunoşcinţe obşcieĭ şi maĭ mult a berjarilor cariĭ fără datornicu respectŭ câtră omenire şi lege, cuteade (cutează) dioa şi nopţile a face asemene îngrâmâdirĭ pe strade şi întrebuinţarea trăsurilor prin cele maĭ marĭ repegiunĭ, căcĭ la casŭ contreriŭ autorităţile copitente suntŭ de dreptŭ a amanda pe cutesetorĭ câte cu cinci-spre-dece leĭ de fie-care conform art:389 Aliniatul al IV-lea din procedura Codului Penalŭ.

S.S.” [3] p.39

Prefectura şi Primăria tratează cu celeritate şi seriozitate situaţia reclamată şi, după numai cinci zile, „Primarele Urbei Bacău” difuzează în oraş o „Publicaţie” care reglementează, pentru prima dată, circulaţia pe străzi şi uliţe.

România

Primarile Urbei Bacău

Nr.2292 din 26 Noembrie 1869

Publicaţie

Luându aminti că toţi Berjarii cu droşti şi căruţi se poartă foarti nu măsuratu pe toate Uliţile şi Stradile oraşului, cu şe mai mari repejune a cailor şi cu nu băgare de samă în câtu potu produce întâmplări de nenorociri atâtu copiilor ce studiază prin şcoalele publice câtu şi oamenilor lipsiţi de vederi şi de auzu.

Luăndu aminte că asaminia Birjari nu se mărginescu de nişte aşa urmări, apoi pe deo parte sau afişat, iar pe de alta se publică şi în oraşu spre obşteasca ştiinţă că suntu oprişi de alergături iuşi pe Uliţi şi fie cari Birjaru mărginiţi să se poarte cu ncetu şi luari de samă anu a duce vre o nenorocită primejdie- căci la casu contraru autorităţile competinti sântu de dreptu a amanda pe cutezători căti cu 15 lei de fiecare conform art.389 aliniatul al 4lea din procedura Codul Penal.

Primar, s.s. [3] p.43

Viaţa a demonstrat că amenzile de câte 15 lei pentru „cutezătorii” care nu respectau regulile nu au disciplinat membrii breslei birjarilor. Cărţile poştale de epocă se constituie în probe ale indisciplinei. (click pe imagine pentru a o mări)

Ambuteiaj la "Hotel Central"

Oră de vârf la "Hotel Royal"

La Palatul Administrativ, "depăşire periculoasă" în preajma pietonilor.

 Reglementările, mama disciplinei stradale.
Dezvoltarea economică a oraşelor făcea să le crească permanent numărul locuitorilor. Circulaţia rutieră se aglomera şi pericolele constituite de eventualele accidente au impus administraţiilor colaborarea pentru întocmirea regulamentelor care să protejeze toţi participanţii la trafic. Primăriile oraşelor moldave făceau schimburi de proecte şi în final s-a ajuns la o formă agreată de toţi cei implicaţi. Iată cum arăta un

REGULAMENT

pentru

TRASURELE PUBLICE

din

Urba Piatra - Judeţul Neamţu

Anul 1899

 Art. 1). Meseria de birjar este liberă a se exercita de orĭ-cine, întrunind condiţiunile din presentul regulament.

Art. 2). Cel ce dóreşte a avea trăsurĭ pu­blice va trebui se aibă vrâsta de 21 anĭ înpliniţĭ, se nu fie supus vre uneĭ infirmităţĭ incompatibilă cu meseria de Birjar, se nu aibă vre un viciu, se nu fie fost condamnat la pe­deapsă pentru crimĭ, se să bucure de o bună purtare şi presentând garanţia de moralitate.

Aceste condiţiunĭ care se cer stăpânilor, vor fi obligatorĭe si pentru viziteiĭ conducătorĭ.

Atât stăpâniĭ care conduc birjele cât şi vezeteiĭ, sunt ţinuţĭ a cunóşte perfect nomenclatura strădilor oraşului.

Art. 3). Cel ce voeşte a avea trăsurĭ publice, va face o declaraţie Primărieĭ, prin care să se arăte vrâsta şi domiciliul proprietarului trăsurelor, felul trăsurelor şi numerul cailor ce vo­eşte a întrebuinţa, dacă trăsura urmiadă a fi condu-să de însuşi stăpânul sau  prin servitorĭ.

Odată cu această declaraţie, vor presenta şi un certificat sub-scris de trei proprietari de imobile. atestând buna purtare şi că nu este stăpânit de vre un viciu.

Art. 4). Primarul sau delegatul sĕu primind declaraţia va dispune presentarea trăsurĭlor, ha­murilor şi cailor, spre a lua cunoştinţă de sta­rea lor.

În privinţa cailor Veterinarul comunei va fa­ce verificarea sĕnătăţeĭ.

La Primărie se va ţine un registru special în care se va trece:

- Numerul de ordinea trăsureĭ care va fi înmatriculată.

- Felul trăsureĭ şi No. cailor conducătorĭ a trăsureĭ.

- Numele şi pronumele proprietarului trăsureĭ.

Art. 5). Numerul de ordine din registru matricular, va fi pus şi pe trăsură la fundul coşului dinapoĭ, la capră spre muştereĭ şi pe ambele felinare a trăsureĭ, pe tóte părţile unde este sticlă, boeaua va fi albă la numerele de pe coş şi de la capră; iar la felinare vor fi roş.

Art. 6). Trăsurele publice (birjele) vor fi de patru categoriĭ.

 - Cupele şi Landouri pe arcuri, cu 2 cai.

 - Trăsurĭ deschise (droşcă) pe arcuri, cu 2 cai.

 - Trăsură deschisă (droşcă) pe arcuri, cu un cal; şi

 - Trăsură pe dricuri saŭ arcuri fără poclit, cu un cal.

Droşcă cu un cal, la Ateneu

Art. 7). Proprietariĭ trăsurĭlor sunt responsabilĭ pentru servitoriĭ conducătorĭ a trăsurĭlor, precum şi pentru caiĭ care ne fiind învăţaţĭ sau cu naravurĭ, vor fi pus la trăsură şi vor aduce accidente sau alte perderĭ muşteriilor ce ar avea în trăsurĭ.

Art. 8). Când trăsurele sunt libere de muşteriĭ şi se află în pieţele desemnate de Primărie pentru staţionarea lor sunt obligaţĭ a merge cu orĭ cine ear chema, dacă însă va fi angajaţĭ mai inainte ca să ducă la o óră fixă în care n’ar putea fi liberĭ, dacă ar fi luat este dator acel conducător de trăsură a presenta biletul persóneĭ ce l'a angajat spre a justifica refuzul.

Conducătoriĭ trăsurilor în tot d’auna când staţionează pe pieţe, sunt obligaţi a'şĭ curăţi interiorul trăsurilor de colb sau alte şi cu peticĭ curate a şterge poclitul, coşul, aripele şi rótele.

Art 9). Nu este permis conducătorilor de trăsurĭ a mâna mai tare de cât la trapul de mijloc a cailor.

Orĭ când se va abate de la aceasta disposiţie, raportul sergentului care va indica No. va fi de ajuns, al trage la rĕspundere şi al da judecăţeĭ.

Art. 10). Conducătoriĭ trăsurelor sunt datorĭ când sunt în mişcare şi cu muştereĭ, a nu ţiné de cât partea dreapătă a stradeĭ şi la întorsătură a mâna încet.

Art. 11). În cursul nopţilor de earnă şi va­ră, felinarele de la trăsurĭ vor fi eluminate.

Art. 12). Conducătoriĭ trăsurĭlor vor fi tot d'auna îmbracaţĭ curat, adoptându-se o uniformă cât se póte de simplă, care va fi fixată de primărie.

El maĭ este dator a se purta coviincios şi a se purta bine cu muşteriĭ şi a se feri de a tulb'ura buna ordine şi linişte a cetăţenilor în tot dauna.

Art. 13). Nu le este permis trăsurelor pu­blice a staţiona pe strade, ci numai în pieţile şi locurile desemnate de primărie.

Art. 14). Fumatul de ţigări sau pipe este interzis absolut conducătorĭlor de trăsurĭ publice, în timpul cât au muşteriĭ în trăsură.

Art. 15). Nu este permis conducătorĭlor de trăsuri publice a primi în trăsură mai mulţi muş­teriĭ, decât câte locuri are în trăsură.

Art. 16). Trăsurele publice sunt obligate în fie-care nópte a face serviciu câte două în fie­care piaţă, pentru a satisface trebuinţele cu în­cepere de la 12 nóptea pănă la 8 a doua-di dimineaţa.

Droşcă cu doi cai, la bariera Tg. Ocna

Art. 17). Pentru ca se lipsască orĭ-ce neîn­ţelegere, între conducătoriĭ trăsurelor şi muşteriĭ, ceĭ întăĭ vor li obligaţi a avea ceasornice ca se arăte ora când s'a suit muşteriĭ în trăsură.

Art. 18). La órăle când soseşte trenurile, conducătoriĭ trăsurilor publice sunt obligaţi a merge la gără ca se aducă persónele ce sosesc în Gară şi în piaţa Gareĭ, se vor aşeza după ordinea sosireĭ lor şi se vor conforma în tot d'auna instrucţiunilor ce li se vor da de Primărie prin comisarul găreĭ.

Art. 19). Conducătoriĭ trăsurĭlor publice sunt datorĭ, a anonsa agenţiĭ Poliţieneştĭ cei mai apropiaţĭ, orĭ de câte orĭ ar fi chemaţi peste órele obicinuite de a lua pasageriĭ sau bagaje, fie de la gazde particulare, fie de la hoteluri.

Art. 20). Conducătorĭĭ trăsurelor sunt obli­gaţi, orĭ de câte orĭ să dă un muşteriu din tră­sură, se observe dacă sau luat tóte lucrurile ce avea cu el şi dacă din întâmplare ar rămâne ceva obiecte de orĭ ce natură ar fi, dacă nu le mai póte da proprietarului, va fi datorĭ ime­diat a le preda Poliţieĭ sub luare de chitanţă.

Art. 21). Orĭ de câte orĭ proprietariĭ trăsurĭlor, ar schimba caiĭ ce a fost revezuiţĭ de Ve­terinar, sunt obligaţi a-ĭ presenta Primăriei spre a se supune uneĭ revizuirĭ a D-lui Veterinar, numaĭ după care vor fi liberi a-ĭ pune la trăsurele de uliţă.

Art. 22). Fie-care trăsură pe lângă nume­rele eĭ de la coş, capră, şi felinar va maĭ avea o tăbliţă boită în alb cu litere negre ce va in­dica No. trăsureĭ, numele proprietarilor, cu cîţĭ cai şi va avea tariful şi principalele obligaţiĭ după indicaţia ce va da Primăria.

Art. 23). Coducătoriĭ trăsurilor publice, nu vor putea pretinde de la muşteriĭ plată mai mare de cât acea prevăzută în tariful de mai jos şi anume :

Pentru un Landon sau Cupe, cu doi caĭ

a) Ziua întreagă de la 8 óre dimineaţa pană la 12 nóptea – 18 Lei ; 00 Bani

b). Fie-care óră de la 8 dimineaţa pănă la 12 nóptea – 3 Lei ; 00 Bani

c). Fie-care cursă între órele 8 dimineaţa şi 12 nóptea – 1 Leu ; 50 Bani

Fie-care cursă între órele 12 nóptea şi órele 8 dimineaţa – 2 Lei ; 00 Bani

d). Cursa din oraş la gară sau de la gară în oraş.          – 3 Lei ; 00 Bani

Pentru trăsură pe arcuri, cu doi cai

a). Ziua întreagă de la 8 óre dimineaţa pănă la 12 nóptea. – 15 Lei ; 00 Bani

b). Fie-care óră de la 8 dimneaţa pănă la 12 nóptea. – 1 Leu ; 00 Bani

c). Cursa de la 8 óre dimineaţa pănă la 12 nóptea. – 2 Lei ; 00 Bani

Cursa de la 12 óre nóptea pănă la 8 dimineaţa. – 1 Leu ; 50 Bani

d). Cursa din oraş la Gară sau de la Gară în oraş. – 2 Lei ; 00 Bani

Pentru trăsurĭ pe arcuri, cu un cal

a). Ziua întreagă de la 8 óre di­mineaţa pană la 12 nóptea. – 10 Lei ; 00 Bani

b). Fie-care óră de la 8 diminea­ţa pănă la 12 nóptea. – 1 Leu ; 00 Bani

Fie-care óră de la 12 nóptea pănă la 8 dimineaţa. – 1 Leu ; 50 Bani

c). cursa ce nu trece de jumătate óră. 50 Bani

Idem de la 12 nóptea până la 8 dimineaţa. 75 Bani

d). Cursa din oraş la Gară sau de la Gară în oraş. – 1 Leu ; 00 Bani

Pentru trăsurĭ cu dricurĭ, cu un cal

a). Ziua întreagă de la 8 óre di­mineaţa pană la 12 nóptea. – 5 Lei ; 00 Bani

b). Fie-care óră de la 8 diminea­ţa pănă la 12 nóptea. – 70 Bani

Fie-care óră de la 12 nóptea pănă la 8 dimineaţa. – 1 Leu ; 00 Bani

c). O cursă ce nu trece de jumătate óră pănă la 12 nóptea. 35 Bani

Idem de la 12 nóptea până la 8 dimineaţa. 50 Bani

d). Cursa din oraş la Gară saŭ de la Gară în oraş. – 70 Bani

Birjă cu cal nesupravegheat, pericol pentru pietoni...

Art. 24). Toţi pasageriĭ care se vor duce la gară şi se vor întórce tot cu aceaşĭ trăsură, vor plăti pe ceas după tarif.

Art. 25). Poliţia, comisariĭ poliţieneştĭ, co­misariĭ comunalĭ, sergenţiĭ de oraş, Primarul sau delegatul săŭ, vor privighea la stricta apli­care a tuturor disposiţiilor presentuluĭ regula­ment, având dreptul a dresa cuvenitele procese verbale, în cazurĭ când 'ĭ va găsi că a contra-venit, trimiţindu-se acele acte Primăriĭ care va dispune după a sea apreciare, la darea sau nedarea în judecată.

Art 26) Tóte disposiţiile contrariĭ presentului regulament şi vechiuluĭ regulament, sunt şi rămân abrogate din momentul ce presentul regulament se va pune în aplicare.

Art 27) Regulamentul present imprimat în carnete, în care se va prevedea: Numele, Pronumele şi etatea proprietaruluĭ, domiciliul, strada şi No. caseĭ, felul trăsureĭ, No. ce pórtă după matriculă şi câţi caĭ are, care carnet se va elibera fie-căruia ce va cere. Pentru imprimatul şi cartonatul carnetelor, va plăti comune! O dată pentru tot d’auna.

6 (şase) leĭ de carnet pentru Landon şi cupe.

4 (patru) leĭ 50 bani de carnet pentru trăsuri droşcă cu 2 caĭ.

3 (trei) leĭ de carnet pentru trăsurĭ droşcă de un cal, şi

1 (un) leu 50 bani de carnet pentru căruţe fără poclit de un cal.

Art. 28) Acest regulament de va pune în aplicare dece dile după aprobare şi publicarea luĭ.

Regulamentul present sau votat de consiliul comunal în şedinţa sa de la 18 Octombrie 1899 şi sau aprobat prin Înaltul Decret Regal No. 4263 din 20 Noembrie 1899 publicat în Monitorul Oficial No. 203 din 9 Dechembrie 1899.

Primar, C.V: Andrieş -  Secretar, C.V. Covrig [6] p.328/334

Disciplinaţi sau nu, birjarii făceau parte din comunitate şi amintirea lor creează nostalgii şi acum...
Viaţă de birjar!

Pregătit să preia petiţionarii grăbiţi, pentru gară.

Grăbit, prin piaţa bisericii Sf. Nicolae

Aşteptând spectatorii de la teatru

 

În "staţie" la Piaţa Ateneu

În "staţie" la hotel Central

 

În "staţie" la hotel Imperial

Suportând aglomeraţia din Piaţa Mică

Trăsurile boiereşti preiau consilierii judeţeni

Muşterii şi birjari, la o bere "Grivel"

- va urma -

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 

Bibliografie: 
 © - Ceucă Mihai - colecţia de cărţi poştale ilustrate de epocă.

[1] – Costache Radu – Bacăul de la 1850 la 1900 – ed. Margulius, Bacău 1906 p.24
[2]  – Grigore Grigorovici – Bacăul din trecut şi de azi – ed. TPMB, Bacău 1933
[3]  – D.J.A.N.Bacău, fond Primăria Bacău, dosar 12/1869 p.4-7, 43
[4]  – prof.dr. Alin Popa – Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova. 
Bacăul în tranziţia de la târg la oraş. (1864-1938) ed. PIM, Iaşi 2010
[5]  – A. T. Laurianŭ şi J. C. Massimŭ – Dictionariulŭ Limbeĭ  Române
 dupo însărcinarea dată de Societatea Academica Română, Bucuresci, 1871
[6]  – D.J.A.N.Bacău, fond Primăria Bacău, dosar 25/1901 p.328-334
[7]  – D.J.A.N.Bacău, fond Primăria Bacău, dosar 41/1902 p.23
[8]  – dr. Iulius Iancu - Noi, copiii străzii Leca - ed. Minimum, Tel-Aviv 2003, vol3, p.27
[9]  – prof.dr.Lucian Şerban - http://www.deferlari.ro